Permisul

Pina atunci obisnuiam sa merg pe jos, fie la scoala, fie la cumparaturi sau cu fetele, suportind cu scepticism ironiile celor cu masini, care nu conteneu sa-mi indruge tot felul de chestii pe care le facusera ei cu femeile pe bancheta din spate. La inceput nu le-am dat prea mare importanta, invidia ma rodea pe dinauntru, desigur, dar incercam sa ramin calm, pina intr-o zi cind prietena mea, fosta prietena cu un coleg dintre cei cu masini, imi reprosa ca o dor picioarele de mers pe jos ( cunostea o gramada de tipi care o puteau plimba cu masina!) si ca nu era dispusa sa faca dragoste cu mine in vreo fundatura insalubra sau in padure ( cum ii propusesem eu, mocofanul). Aceasta m-a facut sa-mi revaluez optica, sfirsind prin a ma inscrie la scoala de soferi si de a-mi lua permisul. Masina avea babacu, asa ca lucrurile (dupa o prima experienta, de neuitat!) erau pe fagasul cel bun. Povestea cu „agatatul”se dovedise a fi adevarata, cum aveam sa constat mai tirziu, intrucit femeile trageau la mine ca mustele la miere. Singura problema dificila, pe care am intimpinat-o, la citeva saptamini dupa luarea permisului de conducere, a fost cea cu tatal meu, se aratase nedumerit ( chipurile!) de urmele de talpi de pantofi de pe plafoniera masinii.