Filosofia ambitiei

Cred ca asta ni se intampla tuturor la un moment dat. Vrei sa faci ceva, dar parca te apuca o lene incredibila care nu te lasa. Parca, mai degraba, ai sta linistit si ai lasa lucrurile sa se intample de la sine. Te complici prea mult sa duci la indeplinire niste chestii despre care stii ca niciodata nu o sa-ti iasa. Asa ca, de ce sa te mai chinui?

Ei bine, trebuie sa te chinui. Trebuie sa reusesti, ca daca nu o faci tu, nu o va face nimeni sau poate nu o va face la fel de bine ca tine. Nu vreau sa acord importanta lucrului in sine ci faptului ca, de cele mai multe ori, suntem lipstiti de orice urma de ambitie. Suntem atat de comozi uneori, incat, daca s-ar intampla o minune, nu ne-am supara. Uitam adesea ca zace in noi o bruma de ambitie, pe care, daca nu o dezvelim din cand in cand, o s-o pierdem. Si nu pierdem doar atat. Pierdem mult mai mult in viata fiindca nu ne ambitionam suficient ca sa ducem la indeplinire ceea ce ne-am propus.. Cateodata pierdem chiar si lupta cu noi insine. Cati dintre noi nu ne-am apucat de o dieta? Am tinut-o o zi, doua, poate chiar o saptamana. Apoi, am devenit comozi si am renuntat treptat la ea. Nu este vorba doar de niste kilograme in plus. Este vorba de faptul ca trebuie sa te simti bine cu tine, iar daca asta te opreste trebuie neaparat sa faci ceva. Nu fac referire la niciun criteriu estetic ci pur si simplu este vorba de sanatate si de cat de mult te afecteaza ceea ce ti se intampla. Cand situatia o cere, trebuie sa fii suficient de puternic si sa iti impui ca se poate. Mai mult de atat, cati dintre noi nu suntem nemultumiti de job-ul pe care il avem? Cred ca multi, as spune eu. Si cu toate acestea, putini sunt cei care lupta ca sa mearga mai departe. Putini aspira la mai mult ori la mai bine, pentru ca stiu ca au de dus o munca foarte grea ca sa ajunga acolo unde isi propun. Se scalda in comoditate si monotonie de ani buni, dar nu ridica capul ca sa vada mai sus.

Nu conteaza in ce stadiu ne aflam. Trebuie tot timpul sa ne depasim conditia, de oricare natura ar fi ea:sociala, personala etc. Trebuie sa ne ridicam de unde am cazut, ne stergem si mergem mai departe. Daca zacem pe pamant, nu facem mai mult decat sa ne afundam in propriul namol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu