Sentimente.

Suntem multi pe planeta asta. Nu destui ca sa ne mancam unii pe altii, dar suntem multi a boalei. In fiecare zi trecem prin diferite stari. In fiecare zi ne confruntam cu diverse situatii – ceea ce reprezinta monotonie sau continuitate spatiu-timp pentru diverse categorii. Dar multi ne gandim la ceea ce ne macina in fiecare zi. Ce te macina in fiecare zi? Iti zic eu. Nu cred ca e posibil ca macar de 34 de ori pe secunda sa nu iti treaca verbul a iubi prin cap. Toti iubim, da..toti suntem niste luceferi pe cer si toate sunteti niste cataline (cu c mic, ca deh – devine substantiv comun) care asteptati iubite. Cat de mult iubim noi, de fapt? Cat de mult am trait noi, cu intensitate cat de cat medie, verbul asta incat indraznim sa il pronuntam in fiecare zi cu atata ardoare? Defapt, noi nu iubim. Eu unul ma plictisesc de iubire. Nu poti, e imposibil sa iubesti monoton continuu. De aia ne certam. De aia ne impacam, pentru ca – nu stiu – uneori nu stim sa trecem peste niste situatii dificile. E frumos cand te certi, stii? E frumos pentru ca poti sa iti exprimi ideile. E frumos ca poti sa fii in contradictoriu. E frumos pentru ca unul din ei sau din voi mereu va avea dreptate. Sau poate amandoi? Inca ma simt euforic. Vreau sa mai am niste nervi ca pe vremuri, insa usor usor piere din mine tot ce am avut mai negru. Si lasa, sa fie asa, da-i cu Joan Baez..