Toţi aceşti inşi care explică geniul sau talentul printr-o nevroză originară, naşterea geniului într-o scenă primitivă, într-un traumatism fondator (tată abuziv, familie disfuncţională, viol, sărăcie, vreo boală etc.). E principiul tuturor biografiilor şi biopic-urilor, în care receptorul - mediocru – trebuie asigurat că geniul are de plătit un preţ şi că, una peste alta, condiţia mediocrităţii e preferabilă. Baladă a consolării cu tradiţie veche; mult înainte de Schopenhauer s-a încercat etiologia abnormă a talentului, asocierea geniului cu patologia. Dar era în definitiv o ipoteză. Având în vedere ponderea, totuşi considerabilă, a talentului în lume, ipoteza fusese treptat abandonată. Azi asistăm la versiunea ei pop, cu tot ce are mai grotesc demersul. Cum masa de plătitori se află mereu în pătura mediocrităţii, n-o să vedem prea curând o contrariere a clientelei; vom avea, probabil, aceleaşi filme care mângâie pe creştet, în care geniului i se va descoperi un sifilis, un strămoş incestuos, o viaţă în general grea.
‘Ecologia’. În virtutea contractualităţii, respectabile sunt doar fiinţele umane. Defel animalele, de care te poţi doar teme (instinctul e, potrivit lui Hobbes, respectul în stare de natură), pe care le poţi doar iubi. Animalele nu pot fi ‘respectate’, e o absurditate: sunt protejate, cu o superioritate drapată în instinct solidar, cu o milă superioară. Dar nu e nimic respectabil într-un animal, o insectă, un fir de iarbă. Respectul începe când, depăşind starea de natură şi intrând în sfera contractualului, existenţele sunt afirmate şi recunoscute mutual. Dispariţia unui animal, a unei specii nu e o lipsă de ‘respect’: e trist, e stupid, e monstruos – dar legitim. Nu, nici un ‘echilibru’ nu se va da peste cap dacă va dispărea o specie sau alta, fără să se nască un alt echilibru. Nu, Pământul nu are ‘nevoie’ de nu ştiu câte specii. Cred că toţi am simţit că ne putem lipsi liniştiţi de trei sferturi dintre ele (sensul crudei ‘biodiversităţi’ ne scapă), fără să se clintească un fir de păr şi un rid din angrenajul tenebros al planetei. Un lanţ de Zoo-uri cu plată e viitorul muzeistic al ştiinţelor naturii.
Nu, natura nu e respectabilă. E monstrul pur.
Argument al unui emul al lui Lenin: ‘Lenin a creat Uniunea Sovietică şi, fără el, e drept că un monstru ca Stalin n-ar fi existat. Dar fără Uniunea Sovietică a lui Stalin, probabil că Hitler ar fi câştigat al doilea război mondial şi ar fi stăpânit Europa. Deşi nu mi-e clar dacă Hitler ar fi ajuns la putere în Germania, fără teama de comunism de acolo’. Îl iubeşte pe Lenin, a adăugat, pentru că e unul dintre liderii cei mai nesentimentali care au existat vreodată.
Îmi plăceau iernile; acum nu mai vreau decât să dispară. Zăpadă, frig, bun. I got the idea. Now get out.
Mergeam cu ochii în pământ, căutând o piatră de o culoare şi o formă mai deosebită pe care să i-o las pe mormânt. Apoi m-am ghemuit, uitându-mă la o frunză. Un spectacol vid; stupid, de asemenea.
‘Priveşte lumina acestei ore.’ Totul era inadmisibil, dincolo de omenesc inadmisibil. Am plecat fără să mă uit în urmă.
‘Ecologia’. În virtutea contractualităţii, respectabile sunt doar fiinţele umane. Defel animalele, de care te poţi doar teme (instinctul e, potrivit lui Hobbes, respectul în stare de natură), pe care le poţi doar iubi. Animalele nu pot fi ‘respectate’, e o absurditate: sunt protejate, cu o superioritate drapată în instinct solidar, cu o milă superioară. Dar nu e nimic respectabil într-un animal, o insectă, un fir de iarbă. Respectul începe când, depăşind starea de natură şi intrând în sfera contractualului, existenţele sunt afirmate şi recunoscute mutual. Dispariţia unui animal, a unei specii nu e o lipsă de ‘respect’: e trist, e stupid, e monstruos – dar legitim. Nu, nici un ‘echilibru’ nu se va da peste cap dacă va dispărea o specie sau alta, fără să se nască un alt echilibru. Nu, Pământul nu are ‘nevoie’ de nu ştiu câte specii. Cred că toţi am simţit că ne putem lipsi liniştiţi de trei sferturi dintre ele (sensul crudei ‘biodiversităţi’ ne scapă), fără să se clintească un fir de păr şi un rid din angrenajul tenebros al planetei. Un lanţ de Zoo-uri cu plată e viitorul muzeistic al ştiinţelor naturii.
Nu, natura nu e respectabilă. E monstrul pur.
Argument al unui emul al lui Lenin: ‘Lenin a creat Uniunea Sovietică şi, fără el, e drept că un monstru ca Stalin n-ar fi existat. Dar fără Uniunea Sovietică a lui Stalin, probabil că Hitler ar fi câştigat al doilea război mondial şi ar fi stăpânit Europa. Deşi nu mi-e clar dacă Hitler ar fi ajuns la putere în Germania, fără teama de comunism de acolo’. Îl iubeşte pe Lenin, a adăugat, pentru că e unul dintre liderii cei mai nesentimentali care au existat vreodată.
Îmi plăceau iernile; acum nu mai vreau decât să dispară. Zăpadă, frig, bun. I got the idea. Now get out.
Mergeam cu ochii în pământ, căutând o piatră de o culoare şi o formă mai deosebită pe care să i-o las pe mormânt. Apoi m-am ghemuit, uitându-mă la o frunză. Un spectacol vid; stupid, de asemenea.
‘Priveşte lumina acestei ore.’ Totul era inadmisibil, dincolo de omenesc inadmisibil. Am plecat fără să mă uit în urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu