Aglomeraţie multă… avionul plin… domni eleganţi cu laptopuri, doamne care citesc Ziarul Financiar… telefoane, ipod-uri, iphone-uri, care sună la 6:15 dimineaţa.
Matizul alb, murdar, cu număr de Neamţ, căruia îi moare bateria tocmai când lumea mi-e mai dragă… magazinul de pâine Pajura, unde intru pentru a-mi cumpăra o apă… câinii care lenevesc plictisiţi în staţia RATB, pensionarii cu căciuli negre de astrahan trase peste urechi şi sacoşe comuniste. Poleiul de pe trotuare…
Ţiganul burtos cu lanţ gros la gât care îmi strigă vesel: “Maestre, îţi vând o drujbă?” (?!!)
Şoseaua Kisseleff incredibil de liberă…. cafeneaua de la Piaţa Unirii, unde nişte domni trecuţi de 50 de ani discută despre campania electorală şi unde chelnerul întârzie nepermis de mult cu bruschetele înecate în prea mult ulei de măsline…
Librăria Humanitas de pe Calea Victoriei… locuri cunoscute, cu amintiri, Sala Palatului, str. Brezoianu… librăria engleză Anthony Frost, magneţii de vânzare, de pus pe frigider, cu citate din Andersen (To travel is to live) şi Oscar Wilde…
Piaţa Romană, veşnic blocată, poliţistul neputincios, bila de pe cupola ASE-ului, încă la locul ei, cârciuma Vămii Vechi de lângă Grădina Icoanei, cu aerul ei un pic morbid, în semiîntunericul unor lămpi ce ţin să-şi dea duhul… priveliştea de vis-a-vis: vila veche, goală, părăsită, cu pilaştrii ruinaţi ce sprijină un acoperiş sub care pâlpâie o singură lumină şi căsuţa poştală pe care scrie “Jurnale”…
Mall-ul din Băneasa, înţesat de lume, maşini multe şi scumpe, cozi la Peek & Cloppenburg, Marks & Spencer şi, desigur, Zara… parfumuri, haine scumpe… şi restaurantul argentinian gol…
MOL-ul de la Otopeni. Jeep-uri. Un evreu cu kipa porunceşte benzinarului să spele parbrizul unui Opel.. Matizul, albastru acum, în aşteptarea băiatului de la rent-a-car… aceeaşi voce seacă care interzice fumatul la megafon… nişte scaune tari şi incomode… şi o vagă durere de spate…
Locuri cunoscute.
Matizul alb, murdar, cu număr de Neamţ, căruia îi moare bateria tocmai când lumea mi-e mai dragă… magazinul de pâine Pajura, unde intru pentru a-mi cumpăra o apă… câinii care lenevesc plictisiţi în staţia RATB, pensionarii cu căciuli negre de astrahan trase peste urechi şi sacoşe comuniste. Poleiul de pe trotuare…
Ţiganul burtos cu lanţ gros la gât care îmi strigă vesel: “Maestre, îţi vând o drujbă?” (?!!)
Şoseaua Kisseleff incredibil de liberă…. cafeneaua de la Piaţa Unirii, unde nişte domni trecuţi de 50 de ani discută despre campania electorală şi unde chelnerul întârzie nepermis de mult cu bruschetele înecate în prea mult ulei de măsline…
Librăria Humanitas de pe Calea Victoriei… locuri cunoscute, cu amintiri, Sala Palatului, str. Brezoianu… librăria engleză Anthony Frost, magneţii de vânzare, de pus pe frigider, cu citate din Andersen (To travel is to live) şi Oscar Wilde…
Piaţa Romană, veşnic blocată, poliţistul neputincios, bila de pe cupola ASE-ului, încă la locul ei, cârciuma Vămii Vechi de lângă Grădina Icoanei, cu aerul ei un pic morbid, în semiîntunericul unor lămpi ce ţin să-şi dea duhul… priveliştea de vis-a-vis: vila veche, goală, părăsită, cu pilaştrii ruinaţi ce sprijină un acoperiş sub care pâlpâie o singură lumină şi căsuţa poştală pe care scrie “Jurnale”…
Mall-ul din Băneasa, înţesat de lume, maşini multe şi scumpe, cozi la Peek & Cloppenburg, Marks & Spencer şi, desigur, Zara… parfumuri, haine scumpe… şi restaurantul argentinian gol…
MOL-ul de la Otopeni. Jeep-uri. Un evreu cu kipa porunceşte benzinarului să spele parbrizul unui Opel.. Matizul, albastru acum, în aşteptarea băiatului de la rent-a-car… aceeaşi voce seacă care interzice fumatul la megafon… nişte scaune tari şi incomode… şi o vagă durere de spate…
Locuri cunoscute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu