Emotiile pozitive - ce se intampla cu ele?

Emotiile pozitive nu pot fi separate de starea noastra naturala - de conectare interioara cu Fiinta. Clipe fulgurante de iubire si bucurie sau scurte momente de profunda pace interioara sunt posibile ori decate ori in fluxul gandirii apare un gol. Pentru cei mai multi oameni, astfel de goluri apar rareori si numai accidental, in momentele in care mintea ramane „fara grai", momente declansate uneori de o frumusete iesita din comun, de o solicitare fizica extrema sau chiar de un pericol foarte mare. Dintr-odata, apare linistea interioara. si in interiorul acestei linisti exista o bucurie subtila, dar intensa, exista pace. De obicei, astfel de momente sunt de scurta durata, deoarece mintea isi reia repede activitatea de bruiaj, pe care noi o numim gandire.

Iubirea, bucuria si pacea nu pot inflori pana cand nu v-ati eliberat de sub dominatia mintii. Dar aceste sentimente nu sunt ceea ce eu as numi emotii. Ele se situeaza dincolo de emotii, la un nivel mult mai profund. Asa ca trebuie sa va constientizati in intregime emotiile si sa fiti capabili sa le simtiti, inainte de a putea simti ceea ce se afla in spatele lor. Emotie inseamna, ad litteram, „tulburare". Cuvantul vine din latinescul emovere, care are sensul de „a tulbura". Iubirea, bucuria si pacea sunt stari profunde ale Fiintei sau, mai curand, trei aspecte ale starii de conectare interioara cu Fiinta. Prin urmare, nu au un antonim, deoarece vin din afara mintii. Emotiile, pe de alta parte, prin faptul ca apartin mintii dualiste, sunt supuse legii contrariilor. Aceasta inseamna ca nu puteti avea parte de ceva bun fara ceva rau.

Ca urmare, in lipsa iluminarii, in starea de identificare cu mintea, ceea ce este uneori numit in mod gresit bucurie reprezinta, de obicei, scurta placere din ciclul alternantei continue intre placere si durere. Placerea deriva intotdeauna dintr-un aspect exterior, in timp ce bucuria vine din interior. Acelasi lucru care astazi va produce placere maine va va produce durere sau va va parasi, si astfel absenta sa va va cauza durerea. si ceea ce deseori este numit dragoste poate fi foarte placut si incitant pentru un timp, dar reprezinta un atasament rezultat din dependenta, o stare de nevoie extrema, ce se poate transforma in contrariul ei cat ai clipi. Multe relatii de „iubire" oscileaza intre „iubire" si ura, atractie si agresiune, dupa ce euforia initiala a trecut. Iubirea reala nu va face sa suferiti. Cum ar putea? Ea nu se transforma brusc in ura, asa cum bucuria autentica nu se transforma in durere. Dupa cum v-am spus, chiar si inainte de a atinge iluminarea — inainte de a va elibera de minte, puteti simti strafulgerari ale bucuriei si ale iubirii adevarate sau ale pacii interioare, profunde, dar foarte vii. Acestea sunt aspecte ale naturii voastre adevarate, care de obicei este ascunsa de minte. Chiar si intr-o relatie de dependenta „normala" pot exista momente in care sa fie simtita prezenta a ceva autentic si pur. Dar vor fi numai strafulgerari, acoperite curand prin interferentele mintii. Poate veti avea atunci sentimentul ca v-ati aflat in posesia unui lucru foarte pretios, pe care insa l-ati pierdut, sau poate ca mintea va va convinge de faptul ca, oricum, era o iluzie. Adevarul este ca nu era o iluzie si ca nu puteti pierde aceasta stare. Este o parte din starea voastra naturala, ce poate fi ascunsa, dar niciodata distrusa de minte. Chiar si atunci cand cerul este foarte acoperit de nori, soarele tot nu dispare. El continua sa se afle acolo, de cealalta parte a norilor. Buddha spune ca durerea sau suferinta apar in urma dorintei sau a „nevoii" arzatoare de ceva si ca pentru a ne elibera de durere trebuie sa taiem lanturile dorintei. Toate dorintele intense sunt incercari ale mintii de a-si gasi salvarea sau implinirea in lucruri exterioare si in viitor, ca substitut pentru bucuria Fiintei. Atata timp cat eu sunt totuna cu mintea mea, ma identific cu aceste dorinte intense, cu aceste nevoi, pofte, atasamente si aversiuni; iar in afara lor nu mai exista niciun „eu", decat ca simpla posibilitate, ca potential neimplinit, o samanta care nu a dat inca roade. in aceasta stare, chiar si dorinta mea de a ma elibera sau de a ajunge la iluminar eeste doar o alta pofta de a deveni satisfacut sau implinit in viitor.

Asa ca nu incercati sa va eliberati de dorinte sau sa „atingeti" iluminarea. Deveniti prezent. Fiti aici ca observator al mintii. in loc sa-1citati pe Buddha, deveniti Buddha, deveniti „cel iluminat", adica ceea ce inseamna cuvantul buddha. Oamenii se afla in ghearele durerii de milioane de ani, de cand au cazut din starea de gratie si au intrat in lumea timpului si a mintii, pierzand constiinta Fiintei. Din acel moment, au inceput sa se perceapa ca fragmente lipsite de sens intr-un univers strain, neconectate la Sursa sau unele cu altele. Durerea este inevitabila atata timp cat va identificati cu mintea, adica atata timp cat sunteti inconstient din punct de vedere spiritual. Ma refer aici in primul rand la durerea emotionala, care este si prima cauza a durerilor si a bolilor fizice. Resentimentul, ura, autocompatimirea, vinovatia, furia, deprimarea, gelozia s.a.m.d., chiar si cel mai slab sentiment de iritare — toate sunt forme ale durerii. si fiecare placere sau exaltare contine in ea samanta durerii: contrariul sau inseparabil, care se va manifesta in timp.

Orice om care a folosit vreodata un drog ca sa se simta „bine" va sti ca momentele de extaz se transforma in final intr-o stare de rau, ca placerea se transforma in durere. Multi oameni stiu din proprie experienta cat de usor si cat de repede se poate transforma o relatie intima din sursa de placere in sursa de durere. Privite dintr-o perspectiva superioara, atat polul pozitiv, cat si cel negativ sunt fete ale aceleiasi monede, fac amandoua parte din durerea fundamentala, inseparabila de starea identificarii cu mintea. Exista doua niveluri ale durerii: durerea pe care o creati in prezent si durerea din trecut, care mai traieste inca in mintea si in corpul dvs.