Trecerea ireversibila a timpului

Cand eram mica imi placea la nebunie sa dansez, sa ma machiez si sa fiu cocheta. Acum incet - incet am inlocuit dansul cu mersul rapid pana la statia de autobuz, poate chiar fuga - sa prind repede ceva sa ajung intr-o anumita directie. Fardurile si intreaga mea fandoseala au fost inlocuite cu niste ochelari de care nu mai pot sa ma despart si din cate observ pana si mult iubitii mei bocanci s-au transformat in niste botine clasice care pot fi asortate la o tinuta office simpla, banala.

Cand eram mica, obisnuiam sa imi hranesc sufletul cel mai mult dintre toate: concerte, seri de lectura lungi, spectacole de teatru zilnice - extraordinar de placute si iesiri in aer liber fara de care nu puteam sta o zi. Acum o zi din viata mea se scurge asa: trezirea la 7 dimineata, cafeaua pana la opt, care abia daca ma mai dezmorteste, de la 8 jumate deja imi fac griji ca intarzii la munca, desi de cele mai multe ori trebuie sa ajung la birou la 11, pe la noua sunt spalata si pieptanata, iata la ora zece deja imi fac griji sa imi hranesc burta pt ca urmeaza o zi lunga si plictisitoare la birou. Stau si ma intreb adesea cand ajung seara tarziu acasa: oare asta-i viata, aici se opreste totul? Asta inseamna sa fii om matur si in toata firea, sa fii responsabil? Asta inseamna sa fii pe picioarele tale? Iar daca raspunsul la toate intrebarile este da, atunci inteleg ca trecerea ireversibila a timpului nu face din noi decat roboti, inteleg ca de cele mai multe ori oamenii sunt frustrati tocmai pentru ca nu fac ceea ce si-ar fi dorit in toata viata lor si de cele mai multe ori se razbuna pe cei din jur pentru acest calambur creat de societate.

Concluzia mea este ca suntem fortati toata viata sa facem ceea ce nu vrem: de mici parintii ne forteaza sa mancam tot sau sa ne trezim devreme, sa mergem la scoala sau sa ne facem lectiile la materiile care nu ne plac, cand ajungem la adolescenta, suntem fortati sa urmam o specializare mai mult sau mai putin banoasa ca sa ne putem face un viitor, apoi suntem fortati sa ne gasim un job pentru a ne intretine, si in cele din urma suntem fortati sa ajungem sa facem acel job ca sa primim lunar un salariu mai mic sau mai mare, dupa norocul pe care ti l-ai facut pana in momentul respectiv si apoi estei fortat sa iti dedici intregul timp familiei, curateniei, copiilor, gatitului si asa mai departe.

Iar daca ne gandim bine si nasterea este fortata deoarece suntem fortati sa iesim afara din locul in care ne simtim atat de bine si in cele din urma si moartea este fortata pentru ca organismul ne preseaza sa punem punct. Trist! As fi vrut sa fiu o planta sa fiu fortata numai de vant sa ma misc lin in bataia lui!