Studiu de caz

Cu ani in urma, fiind obligat sa ma mut in alt oras (din cauza serviciului ) si trebuind sa-mi gasesc o gazda, lucru destul de greu pe vremea aceea, am apelat la serviciile unui prieten, pictorul Vasile Cernat, care se arata dispus sa ma primeasca pe gratis in apartamentul sau din buricul tirgului, cu conditia (daca se poate numi conditie!) sa-i pozez din cind in cind, sa-i servesc de model. Nu uzase niciodata, desigur, de aceasta minima conditie, o inventase de forma, ca sa nu-mi ceara bani pentru chirie si ca sa nu ma umileasca.

El era mai tot timpul plecat, ba pe la Uniunea Artistilor Plastici, ba pe la vreo expozitie, ba pe la vreun vernisaj, astfel ca aveam mai tot timpul casa la dispozitie, inclusiv libertatea de aduce acolo pe cine doream. Iarna, in schimb, nu se misca zile intregi din atelierul sau ( din sufragerie ), pictind zeci de tablouri, pentru tot restul anului. Intr-una din acele ierni veni acasa cu o femeie (imi amintesc ca-i spunea Roza ), care urma sa-i serveasca drept model si care era dispusa sa-i pozeze oricum, chiar si goala, dupa pofta lui Cernat. In timpul sedintelor, lasa usa deschisa, invitindu-ma sa asist indirect la acest studiu de caz ( cum ii spunea el): femeia sedea pe un fotoliu, rastignita pe spate, in timp ce el ii indrepta sinii, ca sa para mai tifnosi, ii departa picioarele sau ii ciufulea parul pubian, intirziind adesea destul de mult pe acolo, pentru ca apoi sa treaca in spatele sevaletului, sa intinda culorile si imaginea femeii pe pinza.

De multe ori adormeam in timpul sedintelor sale de nudism (care durau si citeva ore), nefiind interesat ce se petrecea intre ei dupa aceea, dar nu puteam sa nu observ dimineata, cind Cernat pleca (habar n-aveam unde!) cu geanta sub brat, un fel de satisfactie ciudata pe chipul sau. Din geamul sufrageriei, numai intr-un furou transparent, Roza il urmarea cum se indeparteaza agale, si se strecura ca o sopirla rece in patul meu incalzit, unde eu o asteptam (uneori si cu jumatate de ora inainte!) pregatit.