Printre alte specii de animale, se pot scoate in evidenta cateva a caror sexualitate se aseamana cu a noastra in anumite aspecte particulare. Majoritatea speciilor europene si nord-americane de pasari formeaza perechi unite ce se mentin cel putin pe durata unui sezon de reproducere (in anumite cazuri chiar toata viata), iar atat tatal, cat si mama au grija de cei tineri, in vreme ce majoritatea speciilor de pasari de acest fel sunt diferite de noi in privinta faptului ca perechile ocupa teritorii care nu se intersecteaza, majoritatea speciilor de pasari de mare ni se aseamana si mai mult prin faptul ca perechile se inmultesc in colonii, foarte aproape una de alta. Dar toate aceste specii de pasari se deosebesc de noi prin faptul ca ovulatia este facuta publica, receptivitatea feminina si actul sexual sunt de cele mai multe ori limitate la perioada fertila din jurul ovulatiei, sexul nu este o activitate recreativa, iar cooperarea economica dintre perechi este slaba, daca nu inexistenta. Bonobii (cimpanzeii pigmei) ne seamana sau ne sunt apropiati din punctul de vedere al multora dintre aspectele mai sus mentionate: receptivitatea feminina se extinde de-a lungul mai multor saptamani ale estrului, sexul tine de cele mai multe ori de distractie si exista, de asemenea, o anumita cooperare economica intre mai multi membri ai grupului.
Cu toate acestea, bonobilor le lipseste sistemul nostru de cuplare, ovulatia noastra bine ascunsa si recunoasterea si ingrijirea paterna a urmasilor. Majoritatea sau aproape toate aceste specii sunt diferite de noi prin faptul ca le lipseste o menopauza feminina bine definita. Astfel, pana si un punct de vedere care nu este centrat pe mamifere confirma interpretarea cainelui: noi suntem cei ciudati. Ne minunam de ceea ce ni se pare a fi comportamentul ciudat al cocosilor si al soarecilor marsupiali, dar, de fapt, aceste specii se incadreaza in mod normal in spectrul variatiei animale, si pana la urma tot noi suntem cei mai ciudati. Zoologii speciisti emit teorii despre cum e posibil ca liliecii Hypsignathus monstruosus sa-si dezvolte un sistem lek de imperechere, si totusi sistemul nostru este cel care ar trebui explicat. De ce am ajuns sa evoluam atat de diferit? Problema devine si mai acuta atunci cand ne comparam cu cele mai apropiate rude ale noastre din universul speciilor de mamifere, marile maimute (diferite de giboni sau de micile maimute). Cele mai apropiate sunt cimpanzeii africani si maimutele bonobo, de care ne despart doar 1,6 procente din materialul genetic nuclear (ADN). Aproape la fel de asemanatoare sunt gorilele (2,3 procente diferenta din punctul de vedere al materialului genetic fata de noi) si urangutanul din Asia de Sud (3,6 procente). Stramosii nostri au inceput sa evolueze diferit de stramosii cimpanzeilor si ai bonobilor „doar" cu aproximativ 7 milioane de ani in urma, cu 9 milioane de ani in urma de cei ai gorilelor si cu 14 milioane de ani in urma de cei ai urangutanilor. Acesta pare un interval enorm in comparatie cu o viata de om, dar, de fapt, nu inseamna nici cat o clipire din ochi la scara evolutionista a timpului. Viata exista pe pamant de mai bine de trei miliarde de ani si, cu mai mult de o jumatate de miliard in urma, a avut loc o explozie a diversitatii de animale mari si complexe, cu carapace puternice. In acest interval de timp relativ scurt in care stramosii nostri si stramosii marilor maimute, rudele noastre, au evoluat separat, ne-am diferentiat doar prin cateva aspecte reprezentative si intr-un grad destul de scazut, chiar daca unele dintre aceste modeste diferente — mai ales pozitia noastra verticala si creierul mai mare — au avut consecinte enorme asupra diferentelor noastre de comportament.
Odata cu pozitia verticala si marimea creierului, sexualitatea completeaza trinitatea aspectelor decisive de divergenta dintre stramosii umani pe de o parte si cei ai maimutelor pe de alta. Urangutanii sunt adesea solitari, masculii si femelele se asociaza de cele mai multe ori doar ca sa copuleze, iar masculii nu ofera nici o ingrijire paterna; un mascul gorila aduna un harem de cateva femele, facand sex cu fiecare la intervale de cativa ani (dupa ce femela a incetat sa-si mai alapteze ultima progenitura, la sfarsitul ciclului menstrual si inainte sa ramana din nou insarcinata); iar cimpanzeii si bonobii traiesc in cete fara sa intretina legaturi de cuplu de lunga durata cu femelele sau legaturi de paternitate specifice. Este asadar clar cum creierul nostru mare si pozitia verticala au jucat un rol decisiv in ceea ce a fost numit „umanitatea" noastra — in faptul ca acum folosim limbajul, catim carti, ne uitam la televizor, cumparam sau cultivam majoritatea produselor pe care le mancam, ocupam toate continentele si oceanele, tinem inchisi in custi membri ai speciei noastre sau ai altor specii si extermanam majoritatea celorlalte specii de animale si plante, in timp ce marile maimute aduna in continuare tacute fructe salbatice din jungla, ocupa doar zone limitate la tropicele din Lumea Veche, nu tin inchis nici un animal si nu ameninta existenta nici unei alte specii.
Ce rol sa fi jucat sexualitatea noastra ciudata in obtinerea acestor puncte de referinta ale umanitatii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu