In ultimii ani, dupa multa vreme, a inceput sa „renasca „din propria-i cenusa, cinematografia romaneasca. Sau asa zisa cinematografie romaneasca pentru ca, daca am accepta realitatea si am fi sinceri, pana la urma, cu noi insine, ne-am da seama ca filmul romanesc actual are multiple probleme din toate punctele de vedere.
In primul rand, de cativa ani tot apar filme care intr-un fel sau altul fura cate putin unul de la celalat dupa ce initial toate au furat putin din afara unde cinematografia realmente exista. In al doilea- tragic- rand ideea este mereu aceeasi: Romania e o tara saraca, cu oameni needucati, unde oamenii fura sub toate formele posibile. Si pe aceasta idee se tes infinite povesti cu hoti, comunisti, oameni saraci si familii dezbinate. Nu stiu de ce s-a instaurat certitudinea aceasta cum ca restul Europei si nu numai, ar gasi exotica existenta noastra si se insista pe realizarea de povesti care sa arate , pana la urma, ce avem mai urat. Pentru ca avem atatea lucruri bune in tara, atatea lucruri frumoase si oameni deosebiti si in definitiv, cinematografia celorlalte tari se axeaza pe filmul in sine si ealizarea lui cat mai eficienta cautand subiecte diverse nu ramanand setata pe anumite aspect marcante ale poporului. Fara a contesta importanta si subiectele interesante ale istoriei romanilor, consider ca putem realiza filme prezentand si lucrurile frumoase sau nelegandu-ne de o etapa marcanta in istoria tarii ci pur si simplu creand un scneariu de sine stator in care anumite lucruri sa se intample. A devenit obositor sa mergi din curiozitate si cu speranta unui produs mai bun de aceasta data, la cinematograf si sa descoperi in toate filmele romanesti aceleasi aspecte, aceleasi idei, aceleasi greseli, acelasi”lasa ca merge si asa”, acelasi sunet defectuos, aceeasi filmare amatoreasca parca realizata de un invatacel cu telefonul mobil, aceeasi imagine obositoare si aceleasi metode de filmare rezumate la cadrul fix.
In final, aceleasi pretentii ca am realizat inca un film bun. Si care unul intre aceste filme mai obtine si un premiu pentru povestea fascinanta, pentru ca au vazut „dincolo de usi” cum traiesc romanii pentru ca mai apoi sa devenim un subiect de stiri. Nu cred in cinematografia romaneasca nu pentru ca nu ar fi capabila neaparat ci pentru ca nu isi da interesul, e comoda. Un domn al filmului romanesc povestea odata in cadrul unui curs ca oamenii talentati care au ceva de aratat si spus nu au de cele mai multe ori resursele necesare ori ideile lor depasesc capacitatea de acceptare a ceva mai bun a celorlalti ori nu au metode si atuncisunt foarte multi care pandesc , dupa lega junglei si fura cu nerusinare orice idee pe are ei n-ar putea-o avea si se apuca sa croiaca pe amrginea ei. Imediat ce au baza ideile curg intru tranformare. Si apoi influenta le permite sa emaga mai departe si sa prezinte creierelor spalate marea lor realizare. Un film in acre regasim acelasi tip de joc cu deficiente, aceeasi dictie care lasa de dorit, aceeasi filmare care te amesteste mutandu-se camera la fiecare cateva secudne e pe un interlocutor pe celalalt, acelasi sunet cae iti scrijeleste urechile. Pana la urma, un alt film de duzina, pentru a face si noi film. Noi facem in momentul de fata filme sub nivelul celor pe care alti europeni le faceau acum cativa zeci de ani. Din tate punctele de vedere. Si facem filme la cateva luni. N-ar fi oare mai profesionist sa studiem bine ce inseamna un ”filmmaking”, sa aducem la un loc ce e mai bun pentru realizarea lui, sa renuntam la orgolii nejustificate si sa aducem p piata cinematografica un subiect bun cu adevarat si o filmare care sa iasa din tipare? Cred ca avem multe de invatat de la ceilalti dar suntem prea mandri si prea comozi sa incercam sa ne ridicam la nivelul lor si ne complacem in lentoarea si in hotia vanzarii unui produs prezentat ca fiind bun? Nu e greu sa ajungi la concluzia asta: te uiti la un flm ,orice film de oriunde din lumea asta si apoi te uiti la un film romanesc.
Ai sa observi numaidecat ca uitandu-te la filmul romanesc iti amintesti ca ai o treaba neterminata, te apuca somnul, cascatul, iti sar toate defectele in ochi si stii pur si simplu ca te uiti la un film in vreme ce orice alt film strain te acapareza intr-atat incat nu mai realizezi ca te afli in fata unui ecran si esti cel putin pe umatate ancorat in poveste. Cred ca aici e primul semn ca am mai avea putin de invatat inainte sa ne luam titulatura de „filmmakeri”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu