Mitul lui Orfeu, cantaretul genial care a ajuns in infern pentru a o aduce inapoi pe iubita sa moarta, Euridice, mit care i-a inspirat pe multi compozitori, printre care se numara Gluck si Meyerbeer. Artistii au admirat operele marilor inaintasi din Antichitate si, in plus, i-au citit pe clasici. Astfel, In ultimii cinci sute de ani, multe mituri repovestite de poetul roman Ovidiu au fost „ilustrate" de vechii maestri.
Marele Pablo Picasso a fost obsedat de mitul Minotaurului, monstrul jumatate om, jumatate taur, care traia in Labirintul de pe Insula Creta. Marea atracţie exercitata de miturile grecesti consta, in mare parte, in faptul ca acestea se aplica, in mod universal, comportamentului uman. Multe mituri par la inceput fantastice, comice, absurde, chiar ridicole, dar la o examinare mai atenta contin o intelepciune profunda sau o semnificatie ascunsa.
Sa luam, de pilda, povestea lui Acteon vanatorul lipsit de noroc, care a surprins-o din intamplare, pe zeiţa-fecioara Artemi imbaindu-se si a fost transformat de aceasta intr-un cerb, pentru a fi sfasiat de proprii caini. La prima vedere, pare mai degraba poveste rautacioasa eu parfum erotic. Totusi cercetand povestea mai in profunzime, mitul poate fi considerat ca un comentariu al relatiei intre om si natura. Atunci cand omul trateaza fara respect natura neatinsa, natura se razbuna. Acesta este unul dintre posibilele mesaje pe care le transmite povestea. Multe dintre miturile antice au fost concepute aproape sigur in aceasta maniera.
Povestea lui Acteon si a zeitei Artemis facea probabil parte din ritualul legat de vanatoare. Este interesant de notat, din aceasta perspectiva, ca intr-o cultura care a inflorit in alta parte indepartata a lumii - cea a populatiei maya din America Centrala - existau mituri ritualuri similare, care amintese de mitul lui Acteon. Scopul acestor ritualuri legate de vanatoare era imblanzeasca pe zeii naturii, carora, in timpul vanatorii, le era luat ceva ce le aparţinea. Zeus, zeul suprem al grecilor, era stapanul cerutut. El aducea tunetele, norii, ploaia, grindina si zapada.
Cum isi reprezentau grecii lumea zeilor
Nu putem stabili cu certitudine ce anume era considerat ca religie si mit in cultura greaca timpurie. Sursele scrise din acea perioada lipsesc, dar totul ne indreapta spre teoria ca, la fel ca in multe alte culturi preistorice, era venerata o zeita-mama suprema. Se pare ca in Creta, leaganul civilizatiei grecesti, era adorata o zeita-mama primitiva a pamantului, divinitatea care se ocupa de fertilitatea solului si de recolte. In Creta, a existat probabil un cult al taurului, asa cum o arata numeroasele reprezentari, ca in miturile grecesti referitoare la Creta, care au aparut mult mai tarziu si in care taurul joaca un rol important.
In Asia Mica (Turcia de azi), au fost venerati atat zeita-mama, cat si taurul. Cuceritorii de mai tarziu, care au venit din nord, in al II-lea mileniu adorau probabil multi zei ai cerului. Dupa o perioada, acesti noi zei au trecut in prim-plan, iar zeita-mama si celelalte divinitati ale pamantului si fertilitatii au ajuns pe planul secund. Mare parte a acestei teorii se bazeaza pe speculatii, dar este sigur ca in mitologia greaca pe care o cunoastem datorita surselor scrise, primele datand din jurul anului 800, zeii cerului ocupa locul de onoare.
Zeul suprem al grecilor era Zeus (numit Jupiter la romani). El era si zeul tunetului, fulgerului si al tuturor fenomenelor naturale. Conforrn celor mai multe reprezentari, Zeus putea lua infatisare umana si locuia intr-un palat pe Olimp, un munte de 2 956 m inaltime, situat la hotarul dintre Tesalia si Macedonia. De pe piscurile sale inzapezite, Zeus se uita in jos, spre oamenii de pe pamant, si, atunci cand considera ca este necesar, intervenea in viata lor, trimitand fulgerul, de exemplu, pentru a-i lovi pe cei care ii nesocoteau regulile.
Zeus era inconjurat de unsprezece zei olimpieni (ca si de cativa servitori nemuritori). Acestia aratau ca oamenii, erau membri ai familiei sale si se „ocupau" de anumite fenomene naturale sau concepte abstracte. Acesti zei i se supuneau lui Zeus, dar nu ii recunosteau eu adevarat autoritatea si i se opuneau. La fel ca zeii, niste fiinte supranaturale, de o importanta mai mica, apar in mitologia greaca; printre acestia se numara satirii. Mai existau cativa zei minori ai pamantului si ai marii, care le erau inferiori locuitorilor din Olimp. Cei mai importanti zei erau fratii sai, Poseidon (Neptun la romani) si Hades, stapanii apei si ai lumii subpamantene. Erau egalii. Zeii olimpieni, care traiau alaturi de Zeus in Olimp, se odihnesc alaturi de un nymphaeum (monument consacrat nimfelor).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu