N-am mai scris nimic pe acest blog de ceva vreme, nu multă, dar în orice caz mai multă decât mi-am dorit atunci când l-am început. Jobul e de vină… sau oboseala de după. Deci, am o scuză. Dar am și o restanță, legată de Timișoara, pentru că am primit câteva comentarii la postul anterior. Voi reveni cu siguranță.
E 4 martie 2009, ora 23, și discutăm despre legile fizicii, despre modificările din debara, despre pereții sparți din casa vecinului. Florin Piersic povestește cum a trăit el ziua de 4 martie 1977, ziua cutremurului. Am auzit de multe ori poveștile legate de cutremur, de filmul bulgăresc “Dulce și amar”, de Ceaușescu aflat în Nigeria și așa mai departe. Bisericile și palatele distruse, blocul ARO, Toma Caragiu, poetul Baconsky…
Îmi aduc aminte de Istoria României a lui Vlad Georgescu, pe care am citit-o prin clasa a opta. Nu pot uita o sintagmă din cartea lui… cutremurul oamenilor. Cutremurul din 4 martie versus cutremurul oamenilor, versus comunismul cu urmările lui. Dacă Ceaușescu a curățat repede molozul blocurilor prăbușite, balastul comunismului e prezent, e aici, e lângă noi. Mi-a plăcut expresia, cred că descrie excelent drama comunismului în România.
În 1977, pământul Bucureștiului s-a clătinat preț de vreo 50 și ceva de secunde. Oamenii se cutremură încă…
E 4 martie 2009, ora 23, și discutăm despre legile fizicii, despre modificările din debara, despre pereții sparți din casa vecinului. Florin Piersic povestește cum a trăit el ziua de 4 martie 1977, ziua cutremurului. Am auzit de multe ori poveștile legate de cutremur, de filmul bulgăresc “Dulce și amar”, de Ceaușescu aflat în Nigeria și așa mai departe. Bisericile și palatele distruse, blocul ARO, Toma Caragiu, poetul Baconsky…
Îmi aduc aminte de Istoria României a lui Vlad Georgescu, pe care am citit-o prin clasa a opta. Nu pot uita o sintagmă din cartea lui… cutremurul oamenilor. Cutremurul din 4 martie versus cutremurul oamenilor, versus comunismul cu urmările lui. Dacă Ceaușescu a curățat repede molozul blocurilor prăbușite, balastul comunismului e prezent, e aici, e lângă noi. Mi-a plăcut expresia, cred că descrie excelent drama comunismului în România.
În 1977, pământul Bucureștiului s-a clătinat preț de vreo 50 și ceva de secunde. Oamenii se cutremură încă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu