Sunt trecutul indepartat al florilor. Cineva mi-a spus odata despre un baietel. Un copil mic cu ochii mari care scancea la cea mai simpla adiere de vant. Scancea numai de dorul lin al pufului nostalgic din toate papadiile alungate in praf, in zare, in randuri necuvantate…
Sunt o lacramioara decolorata care zace intr-o colivie veche. Acel baiat simtea tot Universul. Mergea pe nisip fara sa-l atinga, parca il adulmeca cu mirosul, atingea marea fara sa se ude, ziceai ca isi umple tacerea cu valuri. Pana si prospetimea ierbii o simtea insa fara sa profite cumva de vreo gluma industriala, de vreo pace catacombica, ori alte tipuri de magii. cand arunca ochii spre cer bataia data incet pe intuneric se arata asemeni unui terapeut in plina expansiune. O modestie feroce…
Sunt papusa organica numarul unu… El avea doar iz de cenusa asurzitoare… Dezgustat zicea intr-una ca s-a plictisit si avea un depozit de intrebari gonflabile… pe cate cunostea prin altii pe atat de multe intreba si se intreba: sunt orb?!
Sunt o lacramioara decolorata care zace intr-o colivie veche. Acel baiat simtea tot Universul. Mergea pe nisip fara sa-l atinga, parca il adulmeca cu mirosul, atingea marea fara sa se ude, ziceai ca isi umple tacerea cu valuri. Pana si prospetimea ierbii o simtea insa fara sa profite cumva de vreo gluma industriala, de vreo pace catacombica, ori alte tipuri de magii. cand arunca ochii spre cer bataia data incet pe intuneric se arata asemeni unui terapeut in plina expansiune. O modestie feroce…
Sunt papusa organica numarul unu… El avea doar iz de cenusa asurzitoare… Dezgustat zicea intr-una ca s-a plictisit si avea un depozit de intrebari gonflabile… pe cate cunostea prin altii pe atat de multe intreba si se intreba: sunt orb?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu